MUGURAȘ s. m. Diminutiv al lui m u g u r (1); mugurel (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., LM. (Cu sens colectiv) Să taie mugurașiu Oilor Și mieilor. TEODORESCU, P. P. 204. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Din brațele ei, Eugenia rîse dintr-o dată către mine, c-un muguraș de dinte. SADOVEANU, O. XIV, 221. – Pl.: mugurași. – Mugur + suf. -aș.