MUIÉRE² s. f. Acțiunea de a (se) m u i a. 1. Cf. m u i a (1). Cf. COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W., DL. 2. Cf. m u i a (4). Săpun de moirea și supțierea. . . mîinilor. PISCUPESCU, O. 305/12. 3. Cf. m u i a (8). Muierea (palatalizarea) lui d urmat de e trebuie confruntată cu lipsa totală de palatalizare (muiere) a lui d urmat de ă. SCL 1950, 180. Muierea consoanei se face . . . prin extensiunea contactului mușchiului lingual pe palat. ib. 1955, 200. I care este scris la plural este astăzi un simplu semn grafic care nu se pronunță, ci arată muierea consoanei. GRAUR, I. L. 61. – Pl.: muieri. – Și: (învechit) muiáre (COSTINESCU, ALEXI, W.), moiére (LM), moire s. f. – V. muia.