MUJDAR subst. 1. (Prin Transilv. și Maram.) Mujdei (1). Cf. VICIU, GL., CHEST. VIII 1/17, ALR II 4 117/172, 192, 353, 362. 2. (Prin Maram.) Lichid care se scurge din gunoiul vitelor; (regional) mustăreață. La inima mea-i tăt baltă, Ca mujderu la poiată. ȚIPLEA, P. P. 37, cf. ALR II 5 678/353. – Și: mujder, mojdar (ALR II 4 117/192) subst. – Cf. m u j d e i.