MULAJ s. n. 1. Reproducere ín ipsos sau în alte materiale plastice a unui obiect, obținută prin mulare; (rar) mul⁴. Portrete creionate, cărți, cîteva mulaje „obiecte de artă”. CAMIL PETRESCU, T. II, 133. Viziunea s-a strecurat printre . . . mulagii și candelabre. KLOPȘTOCK, F. 255, cf. 267. Într-un mormînt din anul 2100 î. Chr. ... s-a găsit un mulaj păstrat azi la muzeul de antichități din Berlin, care reprezintă războiul [de țesut] din acea epocă. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 226. O moară de pămînt macină argila, o face făinoasă. Din ea se fac mulajele. CONTEMP. 1955, nr. 481, 3/3. Nu există asemănare posibilă între o realitate vie și un mulaj de ipsos mort. ib.1956, nr.520,1/2. ◊ F ig. Structura acestei mentalități spirituale își are originea mai întîi în mulajul gîndirii elene, în mecanismul logic. . . al lumii antice. RALEA, S. T. III, 19. Atari mulaje desăvîrșite sé pot identifica în toate planurile poeziei lui Alecsandri. VARLAAM-SADOVEANU, 230. 2. Reproducere exactă a unui model de îmbrăcăminte, executată din pînză sau din hîrtie, cu ajutorul căreia se verifică, prin probă, croiala, modelul etc. Cf. LTR². – Pl.: mulaje. – Și: (ieșit din uz) mulagiu s. n. – Din fr. moulage.