MULTIPLICARE s. f. Acțiunea de a (s e) m u l t i p l i c a. 1. (Mat.; rar) Înmulțire. Cf. m u l t i p l i c a (1). Cf. NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, DDRF. 2. Sporire (a numărului), creștere (a cantității). Cf. m u l t i p l i c a (2, 3). Lucrările pentru multiplicarea liniilor de metrou sînt în continuare. STANCU, U.R.S.S. 21. 3. Reproducere a unui original în mai multe exemplare, pe cale grafică, mecanică sau fotografică. Cf. m u l t i p l i c a (4). S-a pus problema multiplicării. Ne trebuiau patru dosare. BARANGA, I. 204. A asigurat multiplicarea tuturor circularelor și instrucțiunilor. V. ROM. ianuarie 1954, 79. 4. (Rar) Reproducere, înmulțire (a unui animal sau a unei plante). Orice animal are ca note caracteristice mișcarea liberă, sensibilitatea . . . , multiplicarea. MAIORESCU, L. 118. – Pl.: multiplicări. – V. multiplica.