MULTITUDINE s. f. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau în genitiv) Număr mare, cantitate însemnată (și diversă). Această multitudine de mici curanți. MARIN, F. 489. Multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența. REBREANU, R. I, 185. Multitudinea de stele ce formează Calea Laptelui. ALAS 17 XI, 1935, 2/4, cf. BOGZA, C. O. 315. Multitudinea aspectelor realității. CONTEMP. 1950, nr. 179, 7/6. Romancierul a făcut o „selecție” în multitudinea de momente a desfășurării istorice. V. ROM. aprilie 1961, 146. – Din lat. multitudo, -inis, fr. multitude.