MUNCUȘOARĂ s. f. (Familiar) Munculiță. Păcat de muncușoara mea ! DUNĂREANU, CH. 71. E în stare să ne otrăvească pe toți, ca doar or rămânea. . . în muncușoara mea de douăzeci de ani. ap. TDRG. Seara vii făr' de curea; Cum n-oiu fi strașnică, rea, Pentru muncușoara mea ? MARIAN, SA. 4. – Muncă + suf. -ușoară.