MUNICIPAL, -Ă adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. 1. Cf. m u n i c i p i u (2). Fostul trup de granaderie se strică și în locul lui se întocmește un deosebit trup, subt nume de gvardie municipală a Parisului. CR (1830), 199¹/22. Democrație municipală. SAHIA, U.R.S.S. 201. Muzeul Fodor, muzeul municipal, deși mai mici, nu sînt mai prejos în privința comorilor pe care le cuprind. SADOVEANU, O. IX, 269. Consiliile municipale vor rezolva . . . problemele legate de dezvoltarea și gospodărirea orașelor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 489. ♦ (Substantivat, m.) Salariat (de grad inferior) al unui municipiu (2); s p e c. măturător de stradă. Un municipal își face, cu măturoiul lui enorm, datoria. CARAGIALE, O. I, 288, cf. CADE, DM, DN. 2. Cf. m u n i c i p i u (3). Mai toate inscripțiile . . . reproduc organizarea statului sau cea municipală a romanilor. XENOPOL, I. R. I,148. – Pl.: municipali, -e. – Din fr. municipal.