munte s.m. 1 (geomorf.) masiv, <rar> pisc, plai, <reg.> țărm, <înv.> codru, promontoriu. Excursioniștii și-au propus să urce muntele Ceahlău. 2 (geomorf.) munte de gheață = aisberg, bloc de gheață (v. bloc¹), ghețar plutitor. Vasul Titanic a eșuat ciocnindu-se de un munte de gheață. 3 (fin.) munte de pietate = casă de amanet (v. casă¹), casă de lombard (v. casă¹), lombard¹. Muntele de pietate acordă împrumuturi garantate cu obiecte sau titluri de valoare. 4 (art.; anat.) muntele lui Venus = penil. Muntele lui Venus este proeminența mediană largă, acoperită cu păr, situată înaintea vulvei, care se continuă cu labiile mari.