murmur s.n. I 1 susur, zumzet, zvon¹. De afară răzbate un murmur nedeslușit de glasuri. 2 protest, <pop. și fam.> crâcneală, crâcnire, crâcnit, <pop.> cârteală, <fam.> gălăgie, <înv.> mustrare, răpștire, răpștitură, strigare, vreavă. Deși mulțimea începuse să se agite, nu se auzea încă niciun murmur. II 1 fâșâială, fâșâire, fâșâit, foșnet, foșnire, foșnit, freamăt, sunet, susur, susurare, șâșâit, șopot, șoșoit, șuiet, șușuială, șușuire, șușuit¹, șușuitură, zumzet, zvon¹, <astăzi rar> zuzur, <rar> șoșăială, șoșet, șuietură, <înv.> prâsnet, <fig.> șoaptă. Dinspre pădure se aude murmurul frunzelor în bătaia vântului. 2 clipoceală¹, clipocire¹, clipocit, foșnet, susur, susurare, șopot, șoșoit, șuiet, zumzet, zvon¹, <rar> murmuiălă, murmureală, storcăit, sunare, sunat, sunet, șuietură, <pop.> zuzet, zuzuit, <reg.> licăriș, șoșot, <înv.> murmuit, sun, <fig.> șoaptă. În poiană se aude murmurul unui izvor de munte.