MURĂ² s. f. (Regional) 1. Stomacul animalelor rumegătoare. V. m o a r ă. Părțile dinăuntru ale boului sînt: mura sau rînza, bojocii. DAMÉ, T. 32. Murii de bou e bine să-i pui la fiert noaptea. . . (trebuie să fiarbă mult). DR. V, 620, cf. ALR I 866/180, ALR II/812, A IX 2, 5. ♦ Stomacul păsărilor; pipotă, rînză. Cf. ALR SN II h 364, ALRM SN I h 246. ♦ Stomacul omului (Bogdănești-Fălticeni). I. CR. I, 133. Mă mir că nu-ți crapă mura-n tine de groază. ib. 2. Intestinele animalelor rumegătoare; s p e c. intestine de miel sau de vițel înțărcat (care conțin cheagul format în perioada cît animalele sugeau). Cf. ANON. CAR., DR. V, 620. 3. (La pl.; în forma muri) Ciorbă de burtă. [Cuvîntul] e cunoscut și în Bran (jud. Brașov), unde „muri este ciorbă de burtâ”. DR. V, 620. 4. (La pl.) Glande, ganglioni de la pieptul sau de la gîtul unor animale, momiță¹ (1); amigdale. Cf. POLIZU, PONBRIANT, D., COSTINESCU. [Vîrstă calului] se mai deduce. . . după mure. DR. V, 287, cf. ALR II/I MN 22, 6 950/899, 928, ALRM II/I h 88. – Pl.: mure și muri. Cf. alb. m u l l ë.