MUZICIAN, -Ă s. m. și f. Persoană care scrie, execută sau dirijează compoziții muzicale; (învechit) muzic (2). Oamenii noștri de artă, scriitori, pictori, muzicieni, pot contribui . . . la mobilizarea oamenilor muncii. CONTEMP. 1953, nr. 360, 1/3. Enescu era muzicianul chemat parcă . . . să strălucească pe firmamentul muzical al omenirii. ib. 1961, nr. 777, 1/1. Muzicienii dintre cele două războaie mondiale. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 452. Au evocat cu emoție și respect personalitatea complexă a distinsului muzician. FLACĂRA, 1967, nr. 36, 4. – Pronunțat: -ci-an. - – Pl.: muzicieni, -e. – Din fr. musicien.