MÎHNITOR, -OÁRE adj. (Rar) Care produce mîhnire, care îndurerează; trist, deprimant, (ieșit din uz) mîhnicios. Omul să află. . . în deosebite stări mihnitoare. MARCOVICI, D. 7/25, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Aduse vorba despre lucruri atît de mîhnitoare sufletului. ISPIRESCU, L. 192. – Pl.: mîhnitori, -toare. – Mîhni + suf. -tor.