Definiția cu ID-ul 1332500:

Tezaur

MÎRLÍȚĂ2 s. f. (Prin Munt.) Știucă mică, pui de știucă; (regional) mîrloaie. Pescarii din jud. Ialomița și Ilfov, de pe malul Dunării, mai zic la știuca mică și mîrlița sau mîrloaie. ANTIPA, F. I. 213, cf. id. P. 783, ATILA, P. 504, BĂCESCU, P. 29. - Pl.: mîrlițe. - Și: mărlíță s. f. ȘĂINEANU, D. U. – Etimologia necunoscută.