Definiția cu ID-ul 1332501:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎRLÍȚĂ1 s. f. (Regional) 1. Oaie aptă pentru reproducție. Cf. CADE, ȘEZ. V, 106. Se dau berbecii la un loc cu oile pînă ce berbecele își găsește acolo singur „mîrlița”. CHEST. V/78, cf. MAT. DIALECT, I, 285. 2. Epitet pentru o femeie stricată. Cf. BUL. FIL. XI-XII, 475. – Pl.: mîrlițe. – Mîrli + suf. -iță.