MÎZDÍ vb. IV. Tranz. (Învechit) A mitui. Tocmiră izbărjanie asupra sv[î]nt[u]lui să-l scoată din scaun. Mîzdind și năimind o muiare curvă cu copil în brațe de dzîsă naintea lor c-au făcut copilul cu patriarhul. DOSOFTEI, V. S. februarie 77^v/25. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea măzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN, LET. I, 12/2. Măzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam, să nu dea pre Elena, s-au trăgănat svada pînă la stîngerea de tot a Troadei. N. COSTIN, L. 99, cf. DDRF. - Prez. ind.: mîzdesc. - Și: măzdí vb. IV. – V. mîzdă.