Definiția cu ID-ul 1333089:
Tezaur
MÎȚUC s. m. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțișor (I). Cf. LB. Călca pe mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară o dată cu cojile de cartofi. CAMILAR, N. II, 136, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUțI, ALR I 1 134. - Pl.: mîțuci. – Derivat regresiv de la mîțucă.