MĂCELĂRÉSC, -EĂSCĂ adj. Care aparține măcelarului (1), privitor la măcelar, de măcelar. Se îmbracă în haine măcelărești (începutul sec. XVIII), MAG. IST. IV, 151/24. Parcă-s cîini măcelărești, La curțile boierești. MUMULEANU, C. 90/14. Ghiveci măcelăresc = ghiveci gătit cu carne. DL. Pl.: măcelărești. – Măcelar + suf. -esc.