Definiția cu ID-ul 1253916:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCINĂTURĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Măcinare (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. 2. (Concretizat) Ceea ce rezultă din măcinare, m ă c i n i ș (3) ; resturi de cereale. Măcinătură mare pentru îngrășat rîmătorii. ap. TDRG, cf. SCRIBAN, D. 3. Produs al măcinării, al surpării unui teren (sub acțiunea agenților fizici) ; mîncătură, surpătură. V. e r o z i u n e. [Apa] Moldovei s-ar repezi cu măcinătura malurilor înspre tîrg, amenințînd fărîmarea pămîntului (a. 1852). URICARIUL, III, 249/19, cf. COSTINESCU. – Pl.: măcinături. – Măcinat2 + suf. -ură.