Definiția cu ID-ul 1254075:

Tezaur

MĂGULEÁLĂ s. f. Faptul de a m ă g u l i; vorbă, gest de măgulire ; lingușeală ; amăgeală (învechit, rar) măguliciune. Cf PONTBRIANT, D. Mama. . . crezîndu-le toate lăptoase, după răbuș, cum i le spusesem eu cu măgulele, m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61. Iau mințile fetelor cu minciuni, cu măgulele. CONTEMPORANUL, V, 490, cf. VI2, 6, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., TDRG. Trei zile se sfătuiră, Lui Iordachi să-l înșele, Trimițîndu-i măgulele. ALECSANDRI, P. P. 179. - Pl.: măguleli și (regional) măgulele.Măguli + suf. -eală.