năiem sn [At: VARLAAM, C. 390 / V: năim, naim / Pl: ~uri / E: slv наѥмъ, наимъ] 1 (Îrg) Chirie. 2 (Îdt) Salariu. 3 (Îvr) Uium pentru măcinat.

†NĂIEM sbst. Chirie: e sărac, n’are nimic, stă în casă cu ~ (VIC.); a lua cu ~, a închiria, a năimi [vsl. najemŭ].

năĭém și naím n., pl. urĭ (vsl. naimŭ, naĭemŭ, leafă, d. naimati, a năimi). Vechĭ. Rar azĭ (Trans. Mold.) Angajament. A lua cu naim, a angaja, a tocmi. Chirie: într’o casă să năĭem (Trans.).

naim sn vz năiem

năim sn vz năiem

NĂEM... 👉 NĂIEM...

naím V. năĭem.

naim (-muri), s. n. – 1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plată. – Var. năi(e)m. Sl. naimŭ „conducere” (Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. năimi (var. nă(ie)mi, (î)nă(i)mi), vb. (a contracta, a lua în serviciu; a închiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; năimeală, s. f. (angajare); năiemnic, s. m. (înv., salariat); năimitor, s. m. (persoană care angajează, năimește).

NĂIEM s. v. chirie, leafă, locație, remunerație, retribuție, salariu.

năiem s. v. CHIRIE. LEAFĂ. LOCAȚIE. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.

NĂIEM s. n. (Învechit și regional) Chirie. L-au fost luat în năiem. PALIA (1581), ap. DHLR II, 515. Întră într-o corabie și deade năimul corăbiiarilor, să-l ducă la moșiia sa. VARLAAM, C. 390. Cela ce va lua cal cu chirie sau cu năiem și-l va încărca... greu (a. 1652). ap. TDRG. În ulița săcuilor sînt de dat cu năiem niște odăi de lăcuință și o magazie de marfă. GT (1839), 602/34, cf. ȘĂINEANU, D. U. E sărac, n-are nimic, stă-n casă cu năiem. VICIU, GL. Casă cu năim. ALR I 385/112. ♦ (În dicționarele din secolul trecut) Salariu, LB, cf. PONTBRIANT, D., DDRF. ♦ (Învechit, rar) Uium (pentru măcinat). Cînd ne-au și măc[i]nat cîte ceva, încă am dat năim ca țăranii. (sec. XVII), IORGA, S. D. xvi, 129.
– Pl.: năiemuri. – Și: năim, naim (ȘEZ. v, 113) s. n.
– Din slavonul наѥмъ, наимъ.