Definiția cu ID-ul 503613:
Etimologice
năjit (-turi), s. n. – Otită, inflamație a urechii. Sl. nežitŭ (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nežit.
năjit (-turi), s. n. – Otită, inflamație a urechii. Sl. nežitŭ (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nežit.