NĂSĂLIE, ‼NĂSĂLNIE sf. Patul sau targa pe care se așază mortul cînd e dus la groapă (🖼 3318): năsălia fu așezată jos, chiar lîngă strana domnească (ODOB.); vedeau pe tatăl lor, încăput într’un sicriu de brad, dus pe năsălii către cimitirul satului (DEM.); cei patru flăcăi, ce duceau năsălnia, se schimbau cu alți patru... fiindcă urcau la deal (D.-ZAMF.) [vsl. nosilo].