NARDINCHI subst. (sg.) (Învechit și regional) Must de rodii. Putinile cu bragă și distiile cu nardinchiul le vărsa (a. 1715). șio ii₂, 89. Nardinchiu căntarul 44 bani (a. 1726-1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. ddrf. Numirile mîncărilor mai deosebite sînt: borș..., plăcinte, răcituri, nerdenchi. h xiv 399. – Și: nerdenchi subst. (sg.). – Din tc. nardenk.