NAȚIONALICESC, -EASCĂ adj. (Învechit) Național (1). Caracterul naționalicesc. molnar, i. xxi/16. Duhul naționalicesc. id. ib. 271/10. Multe află și învață, tot dintr-acelea ce fieșcare n-au știut, și mai vîrtos cînd bagă cinevaș seama la obiceiurile naționalicești. golescu, î. 76. Portul naționalicesc este pălărie mică, cămașă curată, veste sau spențer. id. ib. 123, cf. 90. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: naționalicești. – Național + suf. -icesc.