NEAVENlT, -Ă adj. (De obicei în corelație cu „nul”) Care este considerat fără valabilitate, (ca și) inexistent. cf. ddrf, alexi, w., șăineanu, d. u. Să nu retragă trupele de pe frontieră, să reziste cu arma în mînă și să considere nul și neavenit dictatul de la Viena. beniuc, m. c. i, 17, cf. dn. – pl.: neaveniți, -te. – Din fr. non avenu (prin apropiere de venit).