nebăga vt [At: ȘINCAI, HR. III, 183/12 / Pzi: ? / E: ne- + băga] (Înv) 1 A nu băga. 2 (Îlv) A ~ în seamă (pe cineva sau ceva) A desconsidera pe cineva sau ceva.

nebăga vb. I (înv.; în expr.) a nebăga în seamă (pe cineva sau ceva) = a nu da atenția, a nu lua în considerație, a nu băga în seamă, a desconsidera.

NEBĂGA vb. I. Tranz. (Învechit) Negativ al lui băga. (Expr.) A nebăga în seamă (pe cineva sau ceva) = a nu da atenție (cuiva sau la ceva), a nu lua în considerație, a nu băga în seamă, a desconsidera. Dacă neștine aceasta rănduială... o va nebăga în samă..., se va pedepsi din lege și din obicei. șincai, hr. iii, 183/12. Li s-au făcut aducere aminte de primejdia la carea s-ar supune... însă... au nebăgat în samă sfătuirile acelora și au purces fără grijă. ar (1829), 249¹/33. – pref. ne- + băga.