NECERCAT, -Ă adj. Negativ al lui cercat. cf. BUDAI-DELEANU, LEX. 1. (Învechit) Care nu a fost cercetat, întrebat; care nu a fost luat în seamă, căruia nu i s-a dat atenția cuvenită, neglijat. Că prin lumea toată sînge ce să varsă A șerbii săi Domnul necercat nu lasă, Nice le uită rugă și strigare. DOSOFTEI, ps. 30/16. 2. (Popular) Care nu are (suficientă) experiență. N-a putut face nimic arapul meu, dar... tu, copil necercat în ale războiului, ispirescu, l. 193. Încă erai un copil necercat în obșteasca bătaie. murnu, i. 185. – pl.: necercați, -te. – pref. ne- + cercat.