NECUM adv. Cu atît mai puțin, darămite; nicidecum. Nu mai putea nici picioarele să și le miște, necum să mai tîrască și căruțul. ISPIRESCU, L. 373. Pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. CREANGĂ, P. 90. Și... ce e la Dobrișean E doar numai la Sultan, Necum la măria-ta, Necum în toată țara. TEODORESCU, P. P. 473.