NEDEZLIPIT, -Ă adj. Negativ al lui dezlipit; care nu se separă, nu se risipește; care nu poate fi despărțit sau izolat, indivizibil; care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată (de cineva sau de ceva), nedespărțit; care e nelipsit (de undeva). Să fii nedezlipit Din brațele maicei tale, în care ești adormit. conachi, p. 48. Era... amicul intim și nedezlipit al banului Pană Filipescu. ghica, s. 502. Convoiu-ntreg, nedezlipit, îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb și troienit. alecsandri, poezii, 271. Fiecare începu să mărturisească împrejurările împușcăturei sale, presurate negreșit cu oarecare nevinovate înfrumusețări, obicei nedezlipit de talentul oricărui bun vînâtor. gane, n. i, 128. Toată vremea și-o petreceau nedezlipiți unul de altul. caragiale, o. ii, 283, cf. 285. Și în epoca noastră patriotismul s-a dovedit a fi nedezlipit de lupta pentru dezrobirea socială. lupta de clasă, 1952, nr. 6, 139. ◊ (Adverbial) Tu șezi la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu. creangă, p. 208. – pl.: nedezlipiți, -te. – pref. ne- + dezlipit.