NEMERNIC, ❍NIMERNIC adj. și sm. 1 Care umblă din loc în loc fără căpătîiu, pribeag, vagabond: pămîntul care se învîrtea sub picioarele mele ca un glob nemernic pierdut în noianul întunericului (GN.); mai aruncăm, nimernicii de noi, cîte o căutătură jalnică spre munții Neamțului (CRG.); viețuind bieții nimernici mult timp în cea mai mare iubire frățească (SB.) ¶ 2 Străin: nu te bucura așa de grabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri (CRG.) ¶ 3 Ⓕ Ticălos, păcătos, om de nimic: eu sînt prea nemernică, să pot ceti în viitor (GN.); un om care acum doi trei ani nu era decît un ticălos ciohodar..., iar acum înnoată în atlazuri..., nu poate fi decît un nemernic (FIL.) [vsl. *namĕrĭnikŭ < *namĕriti; comp. srb. namernik „cel ce vine întîmplător, care se brodește undeva”].