NEMȚIȘOR s. m. I. 1. Diminutiv al lui neamț (1). cf. TDRG. Am un nemțișor, Șeade într-un picior. (Varza). Gorovei, c. 126, 2. (Regional; de obicei art.) Nemțeasca. v. nemțesc. (4). cf. sevastos, n, 282, Pamfile, j. Iii, 9. H iii 379, vi 84. II. (Bot.) 1. (Mai ales la pl.) Numele a două plante din familia ranunculaceelor : a) (și în sintagma nemțișori de cîmp, BRANDZA, fL. 9, DAME, T. 186) plantă erbacee cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunze divizate și cu flori albastre, roz, rar albe; are întrebuințare în medicina populară; nemerișori, (regional) gîlceavă, pinten, pintenaș, taponiși, toporași, toporiș, totnici, buruiană-de-făcut-copii, cizma-cucului, mărarul-cîmpului (Delphinium, consolida). cf. n. LEON, MED. 52, BIANU, D. S., PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 386, ȘEZ. XV, 92; b). plantă erbacee cu frunzele în formă de palmă și cu florile albastre-azurii (Delphinium elatum). cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 96. Se înșiră simetric pansele sprîncenate, garoafe rustice și nemțișori cu pinteni, CAZIMIR, GR. 65, cf. 250, id. P. 113. Dar iată și nemțișorul sprinten... al cărui frate înveselește pînă toamna tîrziu marginile de drumuri, SIMIONESCU, PL. 96. Se vădește minune în gingășia fără seamăn a caliciului întortocheat și fraged al florilor acestea de nemțișor și de gura-leului de pe masă. CAMIL PETRESCU, O. II 712, cf. h IV 53, 194, IX 482, X 141, 420, 489, XI 427, XVI 224. ◊ Nemțișori de grădină = surguci (Delphinium Ajacis). cf. BRANDZA, FL. 9, PANȚU, PL. 2. (Prin Transilv. și Mold. ; la pl.) Urechiușe (Cantharellus cibarius). cf. PĂCALĂ, M. R. 27, VICIU, GL., ȘEZ. VII, 182. 3. (Prin vestul Transilv.; la pl.) Specie de bureți comestibili de culoare galbenă neidentificați mai îndeaproape. cf. TEAHA, C. N. 246. 4. Compus: (Regional) nemțișor-gros = flocoșel (Hydnum repandum) (Rășinari-Cisnădie). cf. PĂCALĂ, M. R. 26. – pl.: nemțișori. – Neamț + suf. -ișor.