NEOMENIE¹, NEOMENIRE sf. Lipsă de omenie, de milă; cruzime, cumplitate, faptă sau purtare sălbatică: a rîde și a batjocuri pe aproapele tău, pare-mi-se a fi o neomenie (ISP.); vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor (CAR.); toată oastea... să meargă să smerească neomenirea celor ghiauri (ISP.).