NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.