NEREGULARITATE s. f. Negativ al lui regularitate. 1. Lipsă de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. Cf. heliade, d. j. 49/15. Aici ai toată teoria frigurilor, a neregularității pulsului, a zguduirilor sale. man. sănăt. 142/14. Însă neregularitatea umbletului lor [a cometelor] a insuflat în inima unora din astronomii noștri o temere destul de serioasă. barasch, m. ii, 122/2. Aceste flori sînt remarcabile prin neregularitatea formelor lor. id. i. n. 167/10. 2. Abatere de la norma, de la forma obișnuită. Poezia antică... se bucura de oarecare licență ce în poezia modernilor s-ar considera de o neregularitate sau imperfecțiune. heliade, o. n, 170. Altă categorie de verbe neregulate o constituie auxiliarele... Neregularitățile diferă de la unul la altul. iordan, g. 195. ♦ Accident de teren. Căile cetății sînt strîmte și cele mai multe formate din scări de piatră, din pricina neregularității țărmului. bolintineanu, o. 292. Arhitectul este obligat să profite de toate neregularitățile terenului. oprescu, i. a. iii, 44. Insecte... ascunse pe sub pietrele din albie sau în neregularitățile malului. c. antonescu, p. 19. O astfel de grapă se așterne mai bine pe neregularitățile terenului. agrotehnica, i, 909. – Pl.: (2) neregularități. – Pref. ne- + regularitate (după fr. irrégularité).