NESAȚIU, NESAȚ sbst. 1 Firea, starea aceluia care nu se mai satură ¶ 2 Ⓕ Lăcomie, poftă, dor fără margini: băură cu nesațiu și toți căzură morți (ISP.); un dor de viață curată și un nesațiu numai pentru lucrurile frumoase (BR.-VN.); copiii... se dau lîngă pom și privesc cu nesaț (VLAH.) [ne¹+saț].