NEUTRALIZA vb. I. 1. Tranz. A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici; a face inofensiv, a reduce la pasivitate, la zero, a paraliza (1). cf. i. golescu, c. Secretul de a neutraliza trăsnetul. mn (1836), 87, cf. valian, v. Reacopere apoi peste tot această grămăzuie cu o deasă cămașă de pămînt ordinar, pentru a absorbi și a neutraliza mirosul amoniacal. brezoianu, a. 46/29. Nu puteam a-mi hotărî o mai bună alegere de substanță decît camforul în îndoita țintă de a înăbuși cauza d-a dreptu a boalei și d-a-i neutraliza efectele. man. sănăt. 99/5, cf. marin, pr. i, 159/23. S-a învoit... pentru ca să neutralizeze puterile Germaniei. rom. Lit. 279¹/10, cf. polizu, pontbriant, d. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomația franceză i-a neutralizat acțiunea. oțetea, r. 159. Vrea să ia contact întîi cu dușmanii, ca să-i neutralizeze. stancu, R. a. iv, 372. Aceștia erau periculoși și trebuiau neutralizați. t. popovici, se. 401. Prezintă date concludente cu privire la strădaniile claselor posedante de a neutraliza țărănimea. v. rom. februarie 1960, 103. ◊ refl. recipr. Dorința de viață și dorința de moarte se neutralizează una prin alta. gherea, st. cr. i, 208. ♦ Refl. (Lingv.; despre opoziții) A suferi o neutralizare (1). cf. der. 2. tranz. fact. (Chim.) A face să devină neutru (2); (învechit, rar) a neutrala. Proprietatea [varului]... de a neutraliza acidurile vegetale dăunătoare. brezoianu, r. 96/21, cf. prot.-pop., n. d. [Calciul] neutralizează acizii care se formează în plantă. agrotehnica, i, 196. ◊ refl. pas. Se adaugă cîteva picături de acid clorhidric... apoi se neutralizează exact cu amoniac. Chim. an. calit. 122. ◊ refl. recipr. Proprietățile acidului și ale bazei se neutralizează reciproc. marin. pr. i, xvi/33. – Pronunțat: ne-u-. – prez. ind.: neutralizez; pers. 3 și (învechit) neutraliză. – Din fr. neutraliser.