NEVROZĂ s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos, provocate de tulburări funcționale ale scoarței cerebrale. Cf. i. GOLESCU, c., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze, MACEDONSKI, o. i, 64, cf. 63. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor și nevrozelor de tot felul. GHEREA, ST. CR. II, 116, cf. 304, I, 314, DDRF, barcianu, alexi, w. Nevrozele să arată mai cu seamă la persoanele slabe, debile; ele se văd mai des la femei și sînt cîteodată ereditare. bianu, d. s., cf. șăineanu, d. u. Examinînd diferitele organe ale celor suferinzi de nevroze, nu vedem... nimic anormal. ygrec, m. n. 344. Freud a susținut că procesului de sublimare... i se datoresc nu numai visul, dar și nevroza. vianu, m. 51. Cînd, însă, dintr-o cauză oarecare, în general ca consecință a diferitelor nevroze, sinteza mentală e alterată, conștiința se afirmă într-o serie de ticuri, de mici obiceiuri mecanizate. ralea, s. t. ii, 13, cf. 67. Nevroza astenică, denumită de unii romancieri „boala secolului nostru”, nu a fost bine studiată din punct de vedere fiziopatologic, pînă la experiențele lui I. P. Pavlov. v. rom. ianuarie 1960, 100, cf. 104, contemp. 1962, nr. 808, 1/5. – Pl.: nevroze. – Și: (învechit) neuroză s. f. YGREC, m. n. 34. – Din fr. névrose.