NICORETE s. m. Numele a două ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma Georgii și Clitopilus prunulus). cf. baRonzi, l. 139, tdrg. Plecai în pădure după ciuperci... Peste puțin mă întorsei cu desagii plini de hribi, de rîșcovi și nicorești. hogaș, m. n. 171, cf. h x 101, xii 397, alr ii 6 404/551, a v 14, 25. – pl.: nicoreți. – Și: nicoret (h i 97), nicoreț (baronzi, l. 139, h x 101, a v 14), nicorez (a v 25) s. m., nicorești, nișcoreți (h xii 397) subst. pl., necorete (h x 228, 531, graiul, i, 289, alr ii 6 404/574) s. m. – Etimologia necunoscută. cf. nicoreață.