NINGE vb. intr. și tr. 1 🌦 A cădea zăpadă: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară (ALECS.); (P): plouă peste miriște și ninge peste pădure, adică acolo unde nu trebue; (P): parcă tot îi plouă și-i ninge (PANN), e totdeauna posomorît, nu e niciodată cu voie bună: acum lumea s’o posomorît, pare că-i tot ninge și-i plouă (ALECS.); (P): nici nu-mi plouă, nici nu-mi ninge, nu-mi pasă de asta, nu-mi ține de cald, nu mi-e de nici un folos ¶ 2 A face să cadă ca o ninsoare: Crengile-aninate’n cale ning steluțe și se’ndoaie (ALECS.) [lat. nĭngĕre].