NOȚIUNE s. f. 1. Formă logică fundamentală a gîndirii omenești, care reflectă caracterele esențiale și generale ale unei clase de obiecte sau de fenomene din natură sau din societate; concept. v. categorie. cf. iorgovici, o. 55/8, NEGULICI, BARASCH, I. 1, MAIORESCU, L. 20. Nu subt același cuvînt îi vine în gînd fiecărui cititor să caute aceeași noțiune. bul. com. ist. i, 85. Numele propriu e și mai asociat cu purtătorul lui, fiindcă asociația nu se face cu o noțiune generală ci cu o imagine. ibrAileanu, s. l. 73. Era ceea ce se numește o problemă – cuvînt și noțiune cu desăvîrșire necunoscute. sadoveanu,b. 63. Noțiunile numite prin cuvintele compuse cu prefixe nu sînt simple variante ale celor indicate de temele lor. iordan, stil. 203, cf. 97, 120, id. G. 33, 75. Dorința de a ajunge să-și făurească despre fiecare lucru și ființă în parte o noțiune. oprescu, i. a. iii, 13. Orice cuvînt este manifestarea sonoră a unei noțiuni sau a unei relații dintre noțiuni. vianu, s. 7, cf.12, 30, id. m. 10,39. Cuvintele... găsesc în el și trag la iveală ca niște undițe... noțiuni pe care nu știuse că le are. demetrius, a. 60. Nu orice cuvînt exprimă o noțiune. graur, f. l. 18. Susținu teoria că Franța ar fi o noțiune riguros determinată în conștiința umanității. t. popovici, s. 108. Noțiunea reflectă obiectele și fenomenele făcînd abstracție de trăsăturile lor neesențiale. l. rom. 1959, nr. 2, 102. Noțiunile se exprimă prin cuvinte, care constituie învelișul lor material. der. Noțiunea și sensul nu se suprapun. l. rom. 1965, 304. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau în genitiv, care indică clasa de obiecte sau de fenomene) Esteticii metafizici... au început să speculeze asupra noțiunii abstracte a frumosului. gherea, st. cr. ii, 26. Lupta să iasă din pîcla noțiunilor elementare de „bine” și de „rău”. d. zamfirescu, a. 156. Noțiunea de libertate a democrației romantice trebuie revizuită și adusă la realități precise și necesare. sadoveanu, e. 55. Noțiunea aristotelică a metaforei ignorează atît sensul ei unificator, cît și celelalte funcțiuni psihologice și estetice ale ei. vianu, m. 96, cf. 22, 38. Noțiunea de funcție s-a degajat, în matematică... din considerarea feluritelor moduri de corespondență. stoilov, t. f. 1. Noțiunea de coeficient de activitate a fost introdusă pentru prima dată în mod pur formal. Chim. an. călit. 33. În biologie, noțiunea de moment este diferită. agrotehnica, i, 18, cf. 82, 148. Noțiunea de feudalism, în sensul de formațiune social-economică, era complet străină istoricilor români din trecut. lupta de clasă, 1961, nr. 11, 33, cf. contemp. 1962, nr. 796,1/6. 2. Cunoștință generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru. În acele momente nu aveam noțiunea faptelor mele. f (1900), 559. N-am pomenit un om care să fi avut mai puțin noțiunea banului ca el. camil petrescu, u. n. 29. 3. (La pl.; de obicei urmat de determinări care arată sfera, domeniul) Cunoștințe, principii fundamentale; spec. elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. Cele dîntîi noții de himie. marin, pr. i, i/3. Noțiuni generale de fisică. id. f. v. Școli elementare... unde elevele își cîștiga noțiunile prime din sfera științelor menite pentru ele. f (1880), 329. Rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice de povățuiri înțelepte. odobescu, s. iii, 11. Noțiuni generale despre microorganisme. agrotehnica, i, 368. – Pronunțat: -ți-u-. – pl.: noțiuni. – Și: (învechit) noție s. f. – Din lat. notio, -onis, fr. notion.