NOCIV, -Ă adj. Vătămător (pentru sănătatea, dezvoltarea, viața cuiva), distrugător. cf. MAIOR , în L. ROM. 1961, nr. 2, 140. Putoarea cea cadăbroasă sau de mortăciune îi va fi nocivă, adecă vătămătoare. ÎNVĂȚĂTURĂ 71/22. Se cade... a se însămna că foarte nocibu sau vătămătoriu e cărnilor lîngă cuptoriul cald. ib. 109/13, cf. L.M. La femeile însărcinate... boala poate avea un efect nociv și asupra fătului. TRIBUNA, 1962, nr. 267, 2/4. Se înregistrează efectul nociv al radiațiilor asupra plantelor. AGROTEHNICA, I, 242. ◊ Fig. Apărarea creației beletristice de înrîurirea nocivă a curentelor decadente. V. ROM. februarie 1960, 94. – pl.: nocivi, -e. – Și : (învechit) nocib, -ă adj. – Din lat. nocivus, fr. nocif.