NOGAI, -AIE s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația mongolă turcizată răspîndită în diverse regiuni dintre Marea Caspică și Marea Neagră (mai ales în ținuturile Stavropolului și Krasnodarului și în Regiunea Autonomă Karaceai-Cercheză), iar, în trecut, și în Crimeea și Bugeac; (la m. pl.) populație care locuiește sau locuia în aceste regiuni. Iară Tatariia cea pustie în care multe oarde sîntu... nohaii, tumănii. ureche, l. 117. Pe nohai să-i rădice pe toți în Bugeag, să să ducă la locul lor peste Don. neculce, l. 142. Să margă Antiohii Vodă și cu hanul dimpreună să scoală pre nohai din Bugeacu, să să ducă la Don, să trăiască acolo. id. ib. 148. Venit-au și lui Antonie Vodă poruncă să meargă la oaste la Bugeac, să școață pă nohai. R. popescu, cm i, 407. Îndată au găsit doi mîrzaci... capete nohailor fiind. r. greceanu, cm ii, 30. Scăpînd tătarii de năvălirea nogailor, se pregătesc iarăși de a cuceri Moldova. xenopol, i. r. iv, 212. Acolo sînt nohaii, pînă la Crîm și la Or. sadoveanu, o. xii, 207. Nohaii din pustie rămăseseră tot la cortul de pîslă și la căruța lor de lăieși. id.ib. xiii, 240. Știi cine erau nohaii: năvăleau cu cuțitele în dinți. camilar, n. ii, 187, cf. der. 2. adj. Care aparține nogailor (1), privitor la nogai. Tătarii însă sînt întorși de la năvălirea lor asupra Moldovei prin atacul pe care o altă oardă de popoare seminomade, tătarii nogai, o face asupra Crimeei. xenopol, i. r. iv, 212. S-au strîns cătră pășunile dinspre Lehia o sută de mii de călăreți nohai. sadoveanu, o. xi, 314. – pl.: nogai, -aie. – Și: nohai, -aie s. m. și f., adj. – De la n. pr. Nogai.