nói, s.n. (arh.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori. 3. Apă neîncepută. ■ Termenul s-a conservat doar în incantațiile descântecelor și în practicile magice. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei în expr. am strâns noi = am descântat stingând cărbuni. – Et. nec. (MDA); probabil în relație cu lat. novus „nou, tânăr, proaspăt” > rom. nou, cu același sens.