nojíță, nojițe, s.f. (reg.) 1. Găurile de la opinci prin care se petrece șiretul: „Pe la nojiță cu flori, / Ti-om ridica până-n nori” (Bârlea, 1924 I: 120). 2. Semn de recunoaștere în urechea oii (Maram. Nord, loc. Strâmtura). – Din bg., scr. nožica „picioruș” (Pascu, după DER; MDA).