NOUĂLEA, NOUA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optulea și al zecelea. Cântarea 9 (a nooa C, a noaoa V). PSALT. 333. După al noaole ceas de noapte. CORESI, EV. 266, cf. 117. Nu-și va lăsa lucrul său sîmbătă denr-al noaole ceas (cca 1550-1600). GCR I, 9/26, cf. CUV. D. BĂTR. II, 47/18, CCR 145/5. După al noaolea an a domniii lui Alixandru Vodă Lăpușneanul s-au ivit Dispot. URECHE, L. 161. A noa pricină, pentru caria să îndeamnă giudețul să mai micșureadze certaria celui vinovat. PRAV. 280. Și în al noaole ceas strigă Isus. N. TEST. (1648), 63^r/10. Într-al noaolea an den domniia măriii-sale, leat 7205. R. GRECEANU, CM II, 88. Am lucrat în via Domnului, de nu ca cel de al nouălea ceas, măcar ca cel de la al unsprezecelea ceas. ANTIM, P. XXV. ◊ (Învechit și popular; cu lipsa acordului sau cu amestec de forme) Scrie la al noaolea carte. BIBLIA (1688), [prefață] 7/27. Smulge o nuia întreagă, l-o dă și zice: „Ia tu sama bine, Să lovești cu ea păn-a noao par”. BUDAI-DELEANU, T. v. 135. Crîșmele de le cerca... Cînd a fost l-a nouălea, El înuntru năvălea. ALECSANDRI, P. P. 137. A noulea fată. ALR II 2 335/769. ◊ (Indicînd un punct de ordine îndepărtat) Mîndro, de dragostea noastră Răsărit-a pom în coastă... Mirosind a noua țară, A rujă ș-a scorțișoară. JARNIK-BÎRSEANU, D. 70. ◊ Expr. Neam de (sau după) a noua spiță V. neam (I 2). A fi în al nouălea cer = a fi foarte fericit. Pe planul al nouălea, se spune despre ceva neimportant, lăsat la o parte. Cf. ZANNE, P. v, 499. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) A noa: să nu pohtești vecinului tău (a. 1581). GCR I, 33/8. Zeace porunci a legei vechi... Nu fura, a noa. PARACLIS (1639), 251. Ăl de-a nouălea. ALR II 2 335/141. – Pronunțat: no-uă-. – Și: (învechit și popular) nouăle (ALR II 2 335/279, 316, 325, 334), noulea, nouolea, nouoa (ib. 2 335/886, 2 336/987), noale, noa, noaole, noaoa, noaolea, noaoa, noăulea, noaua (A III 19), noole, noa (CUV. D. BĂTR. II, 79/2), noolea, naoa (ALR II 2 335/172, 705, 791), naulea, naua (ib. 2 335/95) num. ord. – Nouă + lea.