însfora vt [At: ANTIPA, P. 459 / V: (cscj) ~ri / Pzi: ~răsc / E: în- + sfoară] 1 (Nob) A lega o carte, o condică, un registru etc. cu sfoară. 2 (Pes) A prinde două margini de plasă una de alta, trecând o sfoară prin fiecare dintre ochiurile lor așezate paralel.

însforare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: însfora] 1 Legare a unei cărți, a unei condici, a unui registru cu sfoară Si: însforală (1), însforat¹ (1). 2 Prindere a marginilor unei plase una de alta trecând o sfoară prin fiecare dintre ochiurile lor așezate paralel Si: însforală (2), însforat¹ (2).

însfori v vz însfora

ÎNSFORA, însforez,^[1] vb. I. Tranz. A prinde două margini ale plasei de pescuit, trecînd o sfoară prin ochiurile lor așezate față în față sau suprapuse. – Din în- + sfoară. corectat(ă)

însfora, însforez, vb. I (reg.) 1. a șnurui (o carte, o condică, un registru). 2. (la plasa de pești) a prinde cele două margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor).

însforare s.f. (reg.) prindere cu sfoară a marginilor plasei de pește.