NUCȘOARĂ s. f. I. (Bot.) 1. Diminutiv al lui nucă (I 1); nuculiță (1), nucuță. Scăfîrlii închipuite ca nucșoarele. biblia (1688), 57²/5, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., PASCU, S. 166, TDRG, com. MARIAN. 2. (De obicei la sg.) Sămînța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment; (rar) mușcățel² (1), (învechit și regional) nucă-de-mare, nucă-de-mușcată, nucă-tămîioasă, (învechit) mușcatin, (regional) mușcată², (neobișnuit) muscană. v. frunzișoară. cf. gcr i, 356²/7. Să-i pui pe deasupra puțintică nucșoară (a. 1749). id. ib. ii, 42/22. Nucșoara mirositoare (a. 1773). id. ib. 97/29, cf. coteanu, pl. 34. Acei ce poartă metanii la gît mai adaog... nucșoară... pentru a se apăra de farmece. ist. am. 69^r/4. Se afumă buțile cu piatră pucioasă... sau cu nucșoară. economia, 161/4, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ajunsei printr-o pădure în care era mulțime de nucșori, adică de copaci din care se fac nucșoarele. gorjan, h. ii, 64/20, cf. polizu, pontbriant, D. Cu stafide, Cu smochine, Cu nucșoare, Cu cuișoare. marian, nu. 510, cf. ddrf, alexi, w. Baba plămădește... nucșoară rasă. grigoriu-rigo, m. p. i, 78, cf. NICA, L. VAM. 169, VOICULESCU, L. 199, BUJOREAN, b. l. 386. Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului... Miorița i-a plăcut Cu nucșoară și năut. arghezi, c. o. 207. Cînd diareea e cu sînge se dau și următoarele de la spițării: nucșoară, sînge de nouă frați și lumînărică. șez. iv, 24. 3. (Prin Transilv.) Clocotiș (Staphylea pinnata). panțu, pl. II. (Ornit.; regional) 1. Codruș (Ruticilla phoenicura). cf. marian, o. i, 259, barcianu, tdrg. ** Spec. Codroș de grădină (Pheonicurus pheonicurus). cf. dombrowski, p. 390, 391. 2. Alunar (Nucifraga caryocatactes). cf. dombrowski, p. 65, băcescu, păs. 284. – pl.: nucșoare. – Și: nucușoáră s. f. – Nuc + suf. -(u)șoară.