NUDITATE s. f. 1. Goliciune (corporală); situație în care se află un om gol. Divina noastră Evă, în toată nuditatea, E tot ce e mai nobil, mai grațios. heliade, o. i, 368, cf. negulici. Nuditatea (golăciunea). calendar (1858), 70/3, cf. lm. Nuditatea a fost odinioară o boală în artă. caragiale, o. iii, 112. ◊ Fig. Ciocoiul... se arată lumei în mizerabila și uricioasa nuditate a sufletului său celui mic. filimon, o. i, 98. ♦ (Concretizat) Nud¹ (2). Chiar nudități dacă zugrăvim, sîntem decenți. caragiale, o. iii, 112. 2. Fig. Ceea ce se prezintă fără rezerve, fără ascunzișuri, direct. Prezintă faptele dezbrăcate, în toată cruda lor nuditate. v. rom. iunie 1958, 75. 3. Lipsă de podoabe; simplitate. [Arcul Stelei] ne impresionează prin proporții, prin masă, prin nuditatea și măreția multora din părțile componente. oprescu, i. a. iii, 56. – Pl: (1) nudități. – Din fr. nudité.