NULITATE s. f. 1. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, rezultînd din absența la întocmirea lui a uneia din condițiile de fond sau de formă cerute de lege; sancțiune care lovește un astfel de act, ducînd la anularea lui (parțială sau totală). Jalaba nulității trebuie să se deie la judecătoriul cel mai de jos. rînd. jud. 249/25. Dacă mandatarul se dovedește a fi fost de rea credință ori manifest incapabil, contractul este lovit de nulitate. caragiale, o. v, 188. Orice act de oposițiune va arăta însușirea... sub pedeapsa de nulitate a actelor. hamangiu, c. c. 49. Atît procurorul, cît și apărătorul au anunțat recurs de nulitate. f (1903), 168. Orice act juridic care ar umori restrîngerea capacității de folosință sau a capacității de exercițiu este lovit de nulitate. pr. drept, 154. ♦ Viciu care atrage nulitatea (1). Sentenție făcută cuprinde în sine vreo nulitate văzută (adecă că s-au judecat tocma împotriva pravilelor și rînduielii judecății). rînd. jud. 251. 2. Calitatea, însușirea, caracterul a ceea ce este nul (1) inexistență. cf. prot.-pop., n. d. A mări pînă la dimensiuni colosale nește lucruri foarte mici, micșurînd, din contra, pînă la nulitate pe cele foarte mari. HASDEU, I. C. I, 159, cf. BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva; incapacitate, incompentență maximă; (rar) nulă (2). Desperat de conștiința nulității sale, el se hotărî a dovedi lumii ce poate un rege. HASDEU, i. v. xvii, cf. 166. Pre cît sînt de înflăcărați de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane, alecsandri, s. 66. Înghimpat adesea cu aluzii răutăcioase despre nulitatea sa, sfîrși prin a evita casa părintească, călinescu, E. 24. 3. Persoană lipsită de orice merit, total incapabilă. Publicul Bucureștilor nu suferă nulități; el cere persoane cu talente. alecsandri, t. i, 295. A rezervat nulităților desprețul. Maiorescu, cr. i, 251. Vă serviți cu faliți declarați..., furi cunoscuți de lume..., nulități egale cu bestia. Eminescu, s. p. 30. Îl numesc om fără talent, nulitate. gherea, st. cr. i, 8. Maestru înnăbușit, silit să joace pe Messia într-o cetate de nulități. ARGHEZI, t. c. 41. – pl.: nulități. – Din lat. nulitas, fr. nullité.